Niciuna dintre cele trei cifre nu le înlocuiește pe celelalte două. Profitul net arată ce rămâne după dobânzi și impozit, EBITDA arată ce produce activitatea de bază, iar cash-flow-ul liber arată câți bani rămân după investiții. Ce ajunge pe prima pagină a raportului către asociați depinde de întrebarea la care managerul trebuie să răspundă în acel an.
Comparația de mai jos pornește de la definițiile și exemplele ilustrative de pe Contarea, site dedicat citirii bilanțului, a contului de profit și pierdere și a indicatorilor calculați din ele. Firmele din exemple sunt fictive, iar cifrele lor servesc doar la urmărirea calculului.
Profitul net: rezultatul pe care îl cunosc toți asociații
Profitul net se citește pe ultimul etaj al contului de profit și pierdere, la rândul 68 din formularul complet (pierderea netă apare la rândul 69). Este ce rămâne după ce din venituri s-au scăzut toate cheltuielile, inclusiv dobânzile și impozitul. Asociații îl cunosc bine, pentru că de la el pornește orice discuție despre repartizarea rezultatului.
Are însă două limite pe care un raport onest le spune deschis. Prima: este un rezultat contabil, influențat de structura de finanțare. Două firme cu aceeași activitate, una finanțată din credite și alta din banii asociaților, afișează profituri nete diferite doar din cauza dobânzilor. A doua: nu arată banii încasați. O factură emisă în ultima lună a exercițiului este venit, chiar dacă plata sosește după închiderea anului.
EBITDA: activitatea de bază, fără amprenta finanțării
EBITDA se obține adunând la rezultatul din exploatare cheltuielile cu amortizarea, aflate la rândul 26. Arată ce produce activitatea de bază înainte de efectul investițiilor din trecut și al finanțării. De aceea este util la compararea a doi ani ori a două firme cu active și datorii diferite: scoate din calcul tocmai elementele care le deosebesc.
Exemplul ilustrativ de pe Contarea este un atelier fictiv de confecții metalice, cu o cifră de afaceri netă de 2.500.000 lei, un rezultat din exploatare de 360.000 lei și o amortizare de 140.000 lei. EBITDA este 500.000 lei, iar marja EBITDA ajunge la 20%, față de o marjă de exploatare de 14,4%. Diferența de 5,6 puncte procentuale este chiar amortizarea raportată la vânzări, adică urma utilajelor cumpărate în anii anteriori.
Limita lui este la fel de clară: EBITDA nu este numerar. Nu ține cont de variația stocurilor, a creanțelor și a datoriilor comerciale și nici de investițiile necesare pentru menținerea activelor. Un atelier care își înlocuiește periodic utilajele nu poate trata amortizarea drept un cost care „nu contează”, fiindcă banii pentru înlocuire vor pleca oricum din cont.
Cash-flow-ul liber: ce rămâne după investiții
Cash-flow-ul liber este fluxul de numerar din exploatare din care se scad investițiile în imobilizări. Spre deosebire de primele două cifre, vorbește despre bani, nu despre venituri și cheltuieli. În exemplul ilustrativ al unei brutării fictive, fluxul din exploatare este 420.000 lei, iar investițiile sunt 300.000 lei, deci cash-flow-ul liber este 120.000 lei.
Calculul nu se oprește aici. După ratele de capital de 90.000 lei, brutăriei îi rămân 30.000 lei. Un cash-flow liber pozitiv nu înseamnă, așadar, automat bani de distribuit; întâi se plătesc creditorii. Pentru un manager care raportează asociaților, aceasta este precizarea care previne o discuție dificilă despre dividende.
Mai există o condiție practică. Situația fluxurilor de trezorerie este obligatorie pentru entitățile mijlocii și mari și pentru cele de interes public și opțională pentru entitățile mici. Fără ea, fluxul din exploatare se estimează, iar estimarea se confirmă cu contabilul înainte să ajungă în raport. O cifră estimată se prezintă ca atare, cu metoda notată alături.
Ce cifră se potrivește cu fiecare întrebare
Alegerea devine simplă când raportul pornește de la întrebarea asociaților, nu de la cifra preferată de cel care îl scrie:
- „Cât a rămas pentru asociați?” Răspunsul este profitul net, cu mențiunea că nu toată suma se află în cont.
- „Merge activitatea mai bine decât anul trecut?” Răspunsul este EBITDA și marja EBITDA, comparate cu exercițiul anterior, pentru că nu sunt atinse de schimbările din finanțare.
- „Sunt bani pentru investiții, rambursări sau distribuiri?” Răspunsul este cash-flow-ul liber, citit până la capăt, după ratele de capital.
În practică, prima pagină poate purta o singură cifră principală, aleasă după tema anului, cu celelalte două imediat sub ea. Un an cu investiții mari poate avea EBITDA bun și cash-flow liber slab. Un an în care clienții au plătit greu poate avea profit net bun și numerar puțin. Puse alături, cifrele spun povestea întreagă, iar asociații nu mai trag concluzii dintr-un singur număr.
Ordinea are și un rol de protecție pentru cel care semnează raportul. Dacă pe prima pagină apare doar cifra care arată bine, întrebările incomode vin oricum, doar că mai târziu și într-un moment mai puțin potrivit. Trei cifre cu explicația diferențelor dintre ele arată că managerul cunoaște atât rezultatul, cât și drumul banilor.
Definiția se notează și se păstrează
Niciuna dintre cele trei cifre nu are prag legal sau oficial, iar definițiile diferă între surse. EBITDA din baza de date BACH, de pildă, exclude provizioanele și deprecierile. Regula de lucru este ca raportul să noteze ce a fost inclus în calcul și să păstreze aceeași definiție de la un an la altul. Altfel, comparația între exerciții măsoară schimbarea formulei, nu a firmei.
Microentitățile au o dificultate în plus: din contul prescurtat, EBITDA nu poate fi reconstituit exact, așa că rezultatul din exploatare și amortizarea se cer din evidența contabilă. Contarea prezintă aceste calcule ca orientative, iar interpretarea cifrelor reale ale unei firme rămâne o discuție cu un specialist autorizat. Pentru cine vrea să refacă pas cu pas exemplul atelierului, formula, limitele și greșelile frecvente sunt descrise pe pagina indicatorului EBITDA și marja EBITDA.
